“E foarte uşor să-ţi faci o familie, dar e la fel de greu greu să o menţii” sunt cuvintele unei doamne de vreo 60 de ani, care a trecut prin multe şi pe care am văzut-o o singură dată. M-am gândit mult la ce o fi vrut să zică prin asta. Cum să fie uşor să-ţi întemeiezi o familie? Dar după ceva vreme, mi-am dat seama câtă dreptate a avut, pentru că mă uit în jurul meu şi aud în fiecare zi de divorţuri.
Şi, într-adevăr, nu e deloc greu să-ţi găseşti pe cineva şi să te căsătoreşti, apoi să mai faci şi vreo doi-trei copii. E floare la ureche! Greutăţile vin dup-aia şi nu mulţi sunt cei care pot să treacă peste ele. Greutăţile vin când apar unele neajunsuri, sau când el vine nervos de la lucru, şi ea e cu nervii întinşi la maxim. Aici trebuie să fii tare şi să faci faţă. Că nunţi şi copii poate face oricine.
Când eram la şcoală, eram în clasă doi-trei copii cu părinţi divorţaţi. Acum sunt doi-trei într-o clasă care au părinţii împreună. De ce? Pentru că, în ziua de azi, tentaţiile sunt mari (zic eu). Până şi muzica ce se face azi te îndeamnă să înşeli, să-ţi faci amant/ă, că aşa e la modă. Femeilor li se bagă în cap că tre să stea toată ziua prin saloane şi să se dea cu creme scumpe, iar bărbaţilor că nevestele sunt naşpa. În toate reclamele auzi de ieşitul la o bere cu băieţii şi de ieşitul cu fetele în oraş. Mie mi se pare că e un război înverşunat între sexe.
Dacă mai ştiţi voi alte cauze pentru care toată lumea divorţează, chiar vă rog să le scrieţi.
“Dacă-l/o vezi că e nervos/oasă, ia apă-n gură”, adică abţine-te să comentezi până nu se calmează celălalt, că aşa apar certurile aiurea, am mai auzit de la cineva. Şi cred că problema asta o au în general femeile: nu se pot abţine de la comenterii. Povestea Mircea Badea că era mic şi mergea cu părinţii pe stradă când, în faţa lor, un cuplu s-a pus pe ceartă, ea fiind cu gura mare. Tipul se enervează şi îi trage un dos de palmă femeii, după care merge mai departe, grăbit. Femeia, şi mai nervoasă, după el, mărindu-şi volumul. El s-a întors şi i-a mai puşcat o palmă. Ea, şi mai înverşunată, îşi măreşte nu doar volumul, ci şi debitul verbal. Şi iar “taca-taca” după el. Mama lui Badea îi zice soţului: “Măi, cum poţi sta atât de indiferent, fără să intervii, să nu-l laşi să mai dea în biata femeie?” “Păi de ce să-i stric plăcerea femeii? nu vezi cum se ţine scai după el? ca nu cumva când se întoarce să-i tragă încă o palmă, ea să nu fie acolo…”